Denumirea plantei de Mentha piperita provine din mitul conform caruia o nimfa, Mintha, s-a transformat intr-o planta.
Latinescul piperita, adică piper, se datorează mirosului înțepător și aromat degajat de plantă atunci când este zdrobită.
Menta este una dintre cele mai vechi plante medicinale.
Grecii, romanii și egiptenii antici o foloseau atât în medicină, cât și în scopuri culinare.
Proprietăți: adjuvant în tulburări hepatice și digestive pentru ca stimuleaza secretia gastrica si biliara, combate colicile hepatice, spasmele pilorice si gastrointestinale, colita spastica si de fermentatie intestinala, greață, vomă, aerofagie, balonări abdominale, diaree cronică, dizenterie și indigestie, curăță intestinele infectate, având efecte benefice în caz de intoxicații și oxiurază, astm bronșic, gripă, unele tulburari cardiace, regland circulația sângelui, migrene, impotență sexuală, acnee, eczeme, prurit.
Compoziție: iarbă de Mentă (Menthae herba) ecologică. Nu conține nici un fel de aditivi sau alte ingrediente chimice.
Preparare și administrare:
INTERN infuzie 5-10 min acoperit, o linguriță de plantă la 250ml apă clocotită, 2-3 căni pe zi, cu 30min înaintea meselor principale ale zilei;
EXTERN se pun comprese sau se spală zona afectată cu ceai de 3-4 ori/zi.
Păstrare: la temperatura camerei, ferit de lumina directă a soarelui și umiditate.